Ruşii lipoveni din Romania sunt credincioşi ortodocşi de rit vechi, cunoscuţi în întreaga lume sub denumirea de staroveri („de credinţă veche”) sau staroobreadti („de rit vechi”). Schisma religioasă care a avut loc în Rusia în sec. al XVII-lea şi prigoana ce s-a declanşat asupra celor care se împotriveau reformei a determinat sute de mii de ruşi staroveri să-şi părăsească patria natala şi să migreze în diferite colţuri ale lumii. Numeroşi staroveri s-au stabilit începând cu secolul al XVIII-lea pe teritoriile româneşti, fiind cunoscuţi aici sub denumirea de lipoveni. Pentru regiunea Dobrogei, prezenţa staroverilor este asociată cu migrarea cazacilor conduşi de atamanul Ivan Nekrasov, ca urmare a incursiunilor declanşate împotriva acestora de autorităţile ţariste. Imigrările populaţiei căzăceşti şi a celei alăturate acesteia se întind pe întreaga perioadă a secolului al XVIII-lea. Din 1740-1741, localitatea Sarichioi din judeţul Tulcea devine un centru important al cazacilor nekrasovi, cu o organizare remarcabilă a vieţii sociale după regulile „Legământului lui Ignat”. Alte sate lipoveneşti vechi din Dobrogea (secolul al XVIII-lea) sunt: Slava Rusă, Carcaliu, Jurilovca.
Credinţa ruşilor lipoveni din Romania este creştin-ortodoxă de rit vechi, păstrată neschimbată încă din timpul creştinării Rusiei Kievene, în anul 988, de către cneazul Vladimir Sveatoslavici. Şi în prezent slujbele religioase se ţin în limba slavonă, iar calendarul folosit este cel iulian. Cele câteva elemente care ar diferenţia credinţa ruşilor lipoveni de cea ortodoxă practicată în Romania ţin în marea lor parte de ritul religios şi nu de dogmă. Aducem spre exemplificare câteva elemente caracteristice: semnul crucii la staroveri se face cu două degete (arătătorul şi degetul mijlociu), reprezentând dubla ipostază a Mântuitorului Isus Hristos: natura divină şi cea umană, iar cele trei degete împreunate simbolizează Sfânta Treime; crucea rușilor staroveri este cu opt extremităţi (colţuri); numele Mântuitorului se ortografiază cu un singur I – Isus; înconjurul bisericii în timpul procesiunilor se face în sensul rotaţiei acelor de ceasornic (în sensul mişcării aparente a soarelui); oficierea liturghiei se face cu şapte prescuri, şi nu cu cinci, etc.
Obiceiurile ruşilor-lipoveni sunt strâns legate de sărbătorile religioase. Calendarul pe care îl respectă a rămas neschimbat, fiind cel iulian, decalat cu 13 zile față de cel gregorian. Până în zilele noastre la ruşii-lipoveni s-a păstrat obiceiul efectuării semnului crucii în aproape orice acţiune pe care o întreprind. Cel mai bine s-au păstrat obiceiurile legate de Masleniţa (Săptămâna Brânzei sau Lăsata Secului) – săptămâna de dinaintea intrării în postul Paştelui. Este o săptămână de voie bună, sărbătorită cu cântece vesele pe străzile localităţilor şi cu preparate lactate specifice: vareniki, blini, piroghi, etc. În timpul slujbei de Florii, podelele bisericilor sunt acoperite cu un covor de iarbă, în timp ce credincioşii ţin în mâini lumânări şi crenguţe de salcie sfinţite cu această ocazie. Paştele, o sărbătoare foarte importantă pentru ruşii-lipoveni, se sărbătoreşte în familie, cu ouă vopsite şi cozonac, ce se sfinţesc în dimineaţa Învierii, după liturghie. Mielul nu face parte din tradiţia ruşilor-lipoveni. În toată perioada Paştelui, există la ruşii-lipoveni obiceiul de a se saluta sărutându-se de trei ori când se întâlnesc și rostind: „Hristos a Înviat!” („Hristos voskrese!”) şi respectiv „Adevărat a Înviat!” („Voistinu voskrese!”). De Crăciun, există şi la ruşii-lipoveni obiceiul de a colinda, vestind Naşterea Domnului, însă nu înainte de sărbătoare, ci după liturghie, şi cu un singur colind în repertoriu, preluat din cântarea bisericească („Hristos se naşte” – „Hristos rajdaetsja”).
Portul tradiţional al ruşilor-lipoveni este conservat în viaţa religioasă, iar de la înfiinţarea ansamblurilor folclorice, cu unele adaptări şi modificări, şi în viaţa cultural-artistică. Costumul bărbătesc lipovenesc tradiţional este compus din cizme sau pantofi, pantaloni largi şi „rubaska” - cămaşa fără guler, purtată peste pantalon şi legată la mijloc cu un brâu de lână colorată, cu ciucuri la capete, numit „pois”. Bărbaţii în vârsta poartă şi în prezent la biserică o haină lungă, de culoare închisă, cunoscută sub numele de „padiovca”. Odinioară acest obiect de vestimentaţie era obligatoriu pentru toţi bărbaţii, atunci când se duceau la biserică.
Piesa de bază a costumului femeiesc este reprezentată de fustă („iubca”) sau sarafan, largă şi lungă până la glezne. Ca şi la bărbaţi, mijlocul este încins cu un „pois”. Capul femeilor este acoperit obligatoriu cu batic. Fetele nemăritate îşi împletesc părul într-o singură coadă, în care îşi prind o panglică. La cununie, părul fetei care se căsătoreşte este împletit în două codiţe (simbolizând cununia, cuplul), care se prind într-un coc în creştetul capului. Cocul este acoperit cu o boneţică („chicika”), peste care se pune „kaseac”-ul, iar apoi baticul. Un element de rit des întâlnit mai ales la femeile în vârsta este „lestovca” sau mătăniile (realizate din piele, cu diferite decoraţiuni).
Potrivit ultimului recensământ al populației, la data de 1 decembrie 2021 erau înregistrați în România 19.394 ruși-lipoveni, Regiunea Sud-Est ( Brăila, Buzău, Constanța, Galați, Tulcea, Vrancea) având cel mai mare număr de etnici de la nivel național-13.984, dintre care 8.010 înregistrați în județul Tulcea.
La nivelul județului, situația etnicilor pe localități este următoarea: municipiul Tulcea-1.244, orașul Babadag-12, orașul Măcin-24, orașul Sulina-200, comuna Baia-3, comuna Beștepe-3, comuna C.A.Rosetti-127, comuna Carcaliu-1.017, comuna Ceatalchioi-4, comuna Chilia Veche-33, comuna Crișan-106, comuna Jurilovca-1.465, comuna Mahmudia-231, comuna Maliuc-9, comuna Murighiol-5, comuna Nufăru-5, comuna Sarichioi-2.030, comuna Slava Cercheză-1.466, comuna Somova-6.
Date contact etnie:
Comunitatea Rușilor Lipoveni din municipiul Tulcea
Președinte- Claudia Ciotic
E-mail- crlrtulcea@gmail.com
Ultima modificare la data
Saturday, February 7, 2026
